Vindecare
Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.“ Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Isus S-a dus apoi în casa lui Petru, şi a văzut pe soacra acestuia zăcînd în pat, prinsă de friguri.
S-a atins de mîna ei, şi au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat, şi a început să-I slujească.
(Matei8:13-15)
Şi iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut credinţa, şi a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sînt iertate!“
Şi iată că, unii din cărturari au zis în ei înşişi: „Omul acesta huleşte!“
Isus, care le cunoştea gîndurile, a zis: „Pentruce aveţi gînduri rele în inimile voastre?“
Căci ce este mai lesne? A zice: „Iertate îţi sînt păcatele“, sau a zice: „Scoală-te şi umblă?“
Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, - „Scoală-te“, a zis El slăbănogului, „ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
Slăbănogul s-a sculat, şi s-a dus acasă.
(Matei9:2-7)
Şi iată o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei Lui.
Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.“
Isus S-a întors, a văzut-o, şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.“ Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.
(Matei9:20-22)
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
Orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
(Matei11:4-5)
„O, neam necredincios şi pornit la rău!“ a răspuns Isus. „Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.“
Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“
(Matei17:17-19)
Isus S-a oprit, i-a chemat, şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?“
„Doamne“, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!“
Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.
(Matei20:32-34)
Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea.
El a venit, a apucat-o de mînă, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.
(Marcu1:30-31)
A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mîna, S-a atins de el, şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţit!“
Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţit.
(Marcu1:40-42)
Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi.
Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au pogorît pe acolo patul în care zăcea slăbănogul.
Cînd le-a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: „Fiule, păcatele îţi sînt iertate!“
(Marcu2:3-5)
Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: „Păcatele îţi sînt iertate“, ori a zice: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“
(Marcu 2:9)
Şi îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!“
(Marcu 2:12)
Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui,
şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mînile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“
Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.
Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge.
Ea suferise mult dela mulţi doftori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău.
A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s-a atins de haina Lui.
Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“
(Marcu5:22-28)
Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcîndu-Se spre mulţime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?“
Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?“
El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
Femeea, înfricoşată şi tremurînd, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul.
Dar Isus i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mîntuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.“
Pe cînd vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, cari-i spun: „Fiica ta a murit; pentruce mai superi pe Învăţătorul?“
(Marcu5:30-35)
Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila.
A apucat-o de mînă, şi i-a zis: „Talita cumi“, care, tîlmăcit, însemnează: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“
Îndată fetiţa s-a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.
(Marcu5:40-42)
I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mînile peste el.
El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.
Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: „Efata“, adică: „Deschide-te!“
Îndată, i s-au deschis urechile, i s-a deslegat limba, şi a vorbit foarte desluşit.
Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atît Îl vesteau mai mult.
Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.“
(Marcu7:32-37)
Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.
Isus a luat pe orb de mînă, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mînile peste el, şi l-a întrebat: „Vezi ceva?“
El s-a uitat, şi a zis: „Văd nişte oameni umblînd, dar mi se par ca nişte copaci.“
Isus i-a pus din nou mînile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cînd s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.
(Marcu8:22-25)
El a răspuns: „Omul acela, căruia i se zice Isus, a făcut tină, mi-a uns ochii, şi mi-a zis: «Du-te la scăldătoarea Siloamului, şi spală-te.» M-am dus, m-am spălat, şi mi-am căpătat vederea.“
(Ioan 9:11)
Din nou, Fariseii l-au întrebat şi ei cum şi-a căpătat vederea. Şi el le-a zis: „Mi-a pus tină pe ochi, m-am spălat, şi văd.“
(Ioan 9:15)
Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la încercare.
(Exod 15:26)
Voi să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvînta pînea şi apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.
(Exod 23:25)
Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.
Dar Pavel s-a pogorît, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.“
După ce s-a suit iarăş, a frînt pînea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.
Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.
(Fapte20:9-12)
Dar ştiu că Răscumpărătorul (Evreieşte: Goel.) meu este viu,
şi că se va ridica la urmă pe pămînt.
(Iov 19:25)
Sufletul mi-i îngrozit de tot;
şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?
(Psalmii 6:3)
Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul;
El este Ajutorul şi Scutul nostru.
(Psalmii 33:20)
Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
(Psalmii 102:3)
şi au schimbat Slava lor,
pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
(Psalmii 106:20)
Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc,
şi sănătate pentru tot trupul lor.
(Proverbe 4:22)
Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui sîntem tămăduiţi.
(Isaia53:4-5)
Vindecă-mă, Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mîntuieşte-mă Tu, şi voi fi mîntuit; căci Tu eşti slava mea!
(Ieremia 17:14)
Dar te voi vindeca, şi îţi voi lega rănile, zice Domnul. Căci ei te numesc: «Cel izgonit,» «Sionul acela de care nimănui nu-i pasă.“
(Ieremia 30:17)
„Iată, Eu sînt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?“
(Ieremia 32:27)
Dar pentru voi, cari vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi supt aripile Lui; veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd.
(Maleahi 4:2)
Isus străbătea toată Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod.
I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi ceice sufereau de felurite boale şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca.
(Matei4:23-24)
Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“
Isus a întins mîna, S-a atins de el, şi a zis: „Da, vreau, fii curăţit!“ Îndată a fost curăţită lepra lui.
(Matei8:2-3)
şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, şi se chinuieşte cumplit.“
Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.“
(Matei8:6-7)
Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvîntul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii,
ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat boalele noastre.“
(Matei8:16-17)
După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?“ „Da, Doamne“, I-au răspuns ei.
Atunci S-a atins de ochii lor, şi a zis: „Facă-vi-se după credinţa voastră!“
(Matei9:28-29)
Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi vindecînd orice fel de boală şi orice fel de neputinţă, care era în norod.
(Matei 9:35)
Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.
(Matei 10:1)
Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.
(Matei 10:8)
Dar Isus, ca unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii,
(Matei 12:15)
Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
(Matei 14:14)
Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cîţi s-au atins, s-au vindecat.
(Matei 14:36)
Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.“ Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
(Matei 15:28)
Atunci au venit la El multe noroade, avînd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;
(Matei 15:30)
L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.“
(Matei 17:16)
Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.
(Matei 18:19)
După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.
(Matei 19:2)
Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i-a vindecat.
(Matei 21:14)
El a vindecat pe mulţi cari pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentrucă-L cunoşteau.
(Marcu 1:34)
„Ţie îţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, - „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“
(Marcu 2:11)
Atunci, rotindu-Şi privirile cu mînie peste ei, şi mîhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s-a făcut sănătoasă.
(Marcu 3:5)
Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
(Marcu 3:10)
Şi îndată, a secat izvorul sîngelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
(Marcu 5:29)
N-a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi-a pus mînile peste cîţiva bolnavi, şi i-a vindecat.
(Marcu 6:5)
Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.
(Marcu 6:13)
Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi cîţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.
(Marcu 6:56)
vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mînile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.“
(Marcu 16:18)
„Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
(Luca 4:18)
Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
El S-a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o frigurile. Ea s-a sculat îndată, şi a început să le slujească.
La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mînile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.
(Luca4:38-40)
Într-una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
(Luca 5:17)
Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: „Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mîna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
(Luca 6:10)
Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.
(Luca6:18-19)
De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: «Du-te!» şi se duce; altuia: «Vino!» şi vine; şi robului meu: «Fă cutare lucru!» şi-l face.“
Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atît de mare.“
Cînd s-au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
(Luca7:7-10)
Cînd S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
Domnul, cînd a văzut-o, I s-a făcut milă de ea, şi i-a zis: „Nu plînge!“
Apoi S-a apropiat, şi S-a atins de raclă. Ceice o duceau, s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!“
Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
(Luca7:12-15)
Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
Şi, drept răspuns, le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.“
(Luca7:21-23)
Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s-a oprit.
Şi Isus a zis: „Cine s-a atins de Mine?“ Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: «Cine s-a atins de Mine?“
Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.“
Femeia, cînd s-a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mîntuit, du-te în pace.“
Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.“
Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.“
Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: „Nu plîngeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.“
Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
Dar El, dupăce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mînă, şi a strigat cu glas tare: „Fetiţo, scoală-te!“
Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecît. Isus a poruncit să-i dea să mănînce.
(Luca8:43-55)
Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.
Apoi i-a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
(Luca9:1-2)
Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.
(Luca 9:6)
Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
(Luca 9:11)
să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: „Împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.“
(Luca 10:9)
„Duceţi-vă“, le-a răspuns El, „şi spuneţi vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, şi săvîrşesc vindecări astăzi şi mîne, iar a treia zi voi isprăvi.
(Luca 13:32)
Cînd i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!“ Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
Unul din ei, cînd s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
(Luca17:14-15)
Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: „Lăsaţi-i! Pînă aici!“ Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.
(Luca 22:51)
Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus se făcuse nevăzut din norodul care era în locul acela.
După aceea, Isus l-a găsit în Templu, şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întîmple ceva mai rău.“
(Ioan5:13-14)
O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
(Ioan 6:2)
Ucenicii Lui L-au întrebat: „Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?“
Isus a răspuns : „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
(Ioan9:2-3)
După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pămînt şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta,
şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului“ (care, tîlmăcit, însemnează: Trimes). El s-a dus, s-a spălat, şi s-a întors văzînd bine.
(Ioan9:6-7)
Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“
(Ioan 11:4)
Atunci Petru i-a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!“
(Fapte 3:6)
Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
(Fapte 3:16)
Mulţimea, deasemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
(Fapte 5:16)
„Enea,“ i-a zis Petru, „Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.“ Şi Enea s-a sculat îndată.
(Fapte 9:34)
Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
(Fapte 10:38)
El şedea jos şi asculta pe Pavel cînd vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit,
a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.“ Şi el s-a sculat dintr-o săritură, şi a început să umble.
(Fapte14:9-10)
Tatăl lui Publius zăcea atunci în pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus mînile peste el, şi l-a vindecat.
Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.
(Fapte28:8-9)
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau:bătrîni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.
Rugăciunea făcută cu credinţă va mîntui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
(Iacov5:14-16)
El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentruca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.
(1 Petru 2:24)
Ce-i drept, a fost bolnav, şi foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Şi nu numai de el, ci şi de mine, ca să n-am întristare peste întristare.
(Filipeni 2:27)
Erast a rămas în Corint, iar pe Trofim l-am lăsat bolnav în Milet.
(2 Timotei 4:20)