Capitol 17

    1. Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

    2. Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

    3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

    4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

    5. Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

    6. Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

    7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

    8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

    9. Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

    10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

    11. Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

    12. Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

    13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. -

    14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

    15. Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

    16. La ce slujeşte argintul în mîna nebunului ? Să cumpere înţelepciunea?_ Dar n-are minte. -

    17. Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

    18. Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

    19. Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

    20. Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

    21. Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

    22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

    23. Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

    24. Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

    25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut. -

    26. Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

    27. Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

    28. Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.