Capitol 12

    1. Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus mînile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască;

    2. şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

    3. Cînd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mîna şi pe Petru. - Erau zilele praznicului Azimilor. -

    4. După ce l-a prins, şi l-a băgat în temniţă, l-a pus supt paza a patru cete de cîte patru ostaşi, cu gînd ca după Paşte să-l scoată înaintea norodului.

    5. Deci Petru era păzit în temniţă, şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

    6. În noaptea zilei cînd avea de gînd Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mîni cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

    7. Şi iată, un înger al Domnului a stătut lîngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mîni.

    8. Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te, şi leagă-ţi încălţămintele.“ Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină, şi vino după mine.“

    9. Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

    10. După ce au trecut de straja întîia şi a doua, au ajuns la poarta de fer, care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lîngă el.

    11. Cînd şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimes pe îngerul Său, şi m-a scăpat din mîna lui Irod şi dela tot ce aştepta poporul Iudeu.“

    12. După ce şi-a dat bine seama de cele întîmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

    13. A bătut la uşa care dădea în pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

    14. A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înlăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porţii.

    15. „Eşti nebună!“ i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este îngerul lui.“

    16. Petru însă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas încremeniţi cînd l-au văzut.

    17. Petru le-a făcut semn cu mîna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniţă, şi a zis: „Spuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.“ Apoi a ieşit, şi s-a dus într-alt loc.

    18. Cînd s-a făcut ziuă, ostaşii au fost într-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.

    19. Irod, după ce l-a căutat în toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. În urmă s-a pogorît din Iudea la Cezarea, ca să rămînă acolo.

    20. Irod era foarte mîniat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi într-un gînd la el; şi după ce au cîştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentrucă ţara lor se hrănea din ţara împăratului.

    21. Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea.

    22. Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!“

    23. Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentrucă nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi.

    24. Însă Cuvîntul lui Dumnezeu se răspîndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

    25. Barnaba şi Saul, după ce şi-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.