Capitol 2

    1. Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -

    2. Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. -

    3. Ca un măr între copacii pădurii, aşa este prea iubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui, şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.

    4. El m-a dus în casa de ospăţ, şi dragostea era steagul fluturat peste mine.

    5. Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.

    6. Să-şi pună mîna stîngă supt capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! -

    7. Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniţi, nu treziţi dragostea, pînă nu vine ea! -

    8. Aud glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munţi, săltînd pe dealuri.

    9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.

    10. Prea iubitul meu vorbeşte şi-mi zice: Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!

    11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus.

    12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, şi se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.

    13. Se pîrguiesc roadele în smochin, şi viile înflorite îşi răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso.

    14. Porumbiţă din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta, şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce, şi faţa ta plăcută.

    15. Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.

    16. Prea iubitul meu este al meu, şi eu sînt a lui; el îşi paşte turma între crini.

    17. Pînă la răcoarea zilei, şi pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te! ... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munţii ce ne despart.